Graffiti

adyna · founder Data inscrierii: 19/Noi/2006 Mesaje: 1285

Istorie

Graffitul Antic

Din punct de vedere istoric, termenul "graffiti" se referea iniþial la inscripþiile, portretele, etc.gãsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine, ca în Catoacombele din Roma sau în Pompeii. Sensul cuvântului a evoluat, desemnând acum indiferent ce decoraþie (inscripþionatã pe orice suprafaþã) care poate fi privitã ca vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereþi externi ºi trotuare, fãrã permisiunea proprietarului. Prin urmare, inscripþiile fãcute de autorii unui monument nu sunt catalogate ca graffiti.
Caricaturã anticã a unui politician din Pompeii.
Caricaturã anticã a unui politician din Pompeii.

Primul exemplu știut de "graffiti modern" existã ºi astãzi în oraºul antic grecesc Ephesus (în Turcia de azi) ºi se pare cã face reclamã la prostituþie, dupã spusele ghizilor turistici din oraº. Constã într-o palmã, o formã vagã de inimã, o urmã de picior ºi un numãr. Astea indicã subtil câþi paºi trebuie fãcuþi ca cineva sã gãseascã o curtezanã (mâna reprezentând platã).

Romanii gravau graffiti în proprii pereþi ºi monumente, iar exemple ale lucrãrilor lor existã de asemena ºi în Egipt. Erupþia Vezuviului a pãstrat graffiti sgâriat pe pereþii din Pompeii, ºi ne oferã o perspectivã directã asupra vieþii de stradã: latinã vulgarã, insulte, magie, declaraþii de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete ºi citate din literaturã (în deosebit întâiul vers din "Eneida" de Virgil) au fost gãsite pe pereþii din Pompei, fie pentru plãcerea scriitorului, fie din dorinþa de a impresiona, deºi anonim, trecãtorul prin familiaritatea sa cu literele ºi literatura.

Villa lui Hadrian din Tivoli, Italia, are de asemenea câteva exemple. Unul dintre ele a rezistat în timp, avertizând: "Cave Canem", care înseamnã "Atenþie la câine", lângã imaginea câinelui menþionat.

Totuºi, nu numai grecii ºi romanii fãceau graffiti: situl mayaº din Tikal, Guatemala, conþine de întocmai exemple antice. Graffiti produ
s de vikingi existã în Roma ºi la Newgrange, în Irlanda.

Graffiti Modern

În secolul 20, în distinct în perioada Celui De-al Doilea Rãzboi Mondial, 'Kilroy was here' (Kilroy a fost aici) a devenit un graffito celebru, împreunã cu Mr.Chad, o faþã doar cu ochii ºi un nas, rezemat de perete, spunând "What? No [comoditate rarã]…? în timpul raþionalizãrii. Tehnica de luptã a secolului XX a vãzut sosirea multor tehnologii aviatice noi, urmate îndeaproape de "airplane graffiti", inclusiv "nose art", fãcutã faimoasã în timplu Celui De-al Doilea Rãzboi Mondial.

Începând cu urbanizarea la scarã mare a multor zone în jumãtatea postbelicã a secolului 20, gãºtile vor marca pereþii ºi alte bunuri publice cu numele bandei prin tag-uri, pentru a-ºi delimita teritoriul. Pe la sfârºitul secolului XX, tag-urile neasociate unei gãºti au devenit mai comune. Artiºtii graffiti îºi scriau "tag"-ul doar de dragul scrisului, sau ca sã-ºi consolideze reputaþia ºi prestigiul de "writer" (scriitor) sau artist de graffiti. Primele cazuri documentate de însemnãri ilegale create cu un sprai cu vopsea au fost făcute de un artist numit "Cornbread" din Philadelphia. Spraiul a transformat o caracteristicã importantã pentru diferitele stiluri care au urmat.

Terminologie

O serie de cuvinte ºi expresii au ajuns sã descrie diferite stiluri ºi aspecte legate de graffiti. Ca toþi termenii argotici, expresiile variazã de la zonã la zonã. Mai jos sunt câþiva termeni folosiþi în limba englezã:

* tag - o semnãturã stilizatã a unui writer; termenul taggerface referire la o persoanã care face tag-uri.
* throw-up (sau bomb) - un tag mai elaborat. De obicei are o culoare pentru contur (cum ar fi negru) ºi una pentru umplere (de exemplu argintiu). Literele au de obicei tipare rotunjite, uºor de executat.
* piece (de la masterpiece - capodoperã) - o imagine mare, adesea cu efecte 3D, sãgeþi care dau fluiditate (flow) ºi direcþie, multe culori ºi tranziþii cromatice ºi alte efecte diverse. îndeplinirea unui piece necesitã mai mult timp decât un throw-up. Cu cât locaþia este mai la vedere, iar lucrarea este mai bine executatã, cu atât creºte respectul pentru writer.
* burner - un piece amplu ºi mai elaborat decât un piece normal. Aceste lucrãri sunt confecționate de obicei legal, datoritã timpului ºi efortului depuse pentru executarea lor; dar primii writer-ri din New York fãceau burner-e ilegal, pe trenuri.

* bombing - nu are nici o legãturã cu terorismul, ci descrie pictarea cat mai multor suprafeþe. Pentru aceasta se folosesc de obicei throw-ups (sau bomb-uri), deoarece nu necesitã mult timp pentru execuþie.
* to slash' a tag - a tãia sau a scrie peste tag-ul cuiva, socotit ca o insultã gravã adusã persoanei care a fãcut tag-ul tãiat.
* going over - dacã un writer merge peste opera altuia, este analog cu o declaraþie de rãzboi writer-ului. Majoritatea grafferilor respectã operele altora, iar regula de bazã pentru înlocuirea creaþiilor anterioare este urmãtoarea: tag - bomb - piece. De asemenea se poate picta peste lucrãrile "tãiate" deja. Dacã cineva încalcã aceste reguli, este considerat un "toy" sau pur ºi simplu o pacoste.
* buffing (to buff) - a îndepãrta graffiti întrebuințând substanþe chimice ºi alte instrumente.

* toy - un graffer fãrã experienþã sau fãrã talent. Writer-ii versaþi folosesc acest cuvânt ca un termen derizoriu pentru grafferii nou apãruþi.
* king - writer cu un anume respect printre alþi grafferi. A deþine interiorul (to own the inside) înseamnã sã ai majoritatea tag-urilor în interiorul trenurilor, iar a deþine exeriorul înseamnã cã majoritatea lucrãrilor sunt pe exteriorul trenurilor.

Fenomenul graffiti

În anul 1971, publicaþia „New York Times” a conceput un material despre fenomenul graffiti care luase naºtere pe strãzile oraºului New York. În acel articol se vorbeºte despre un anume „artist graffiti” care semna cu pseudonimul TAKI 183. Identitatea lui nu era cunoscutã, ºtiindu-se doar cã numele sãu era Demetrius ºi cã numãrul 183 ar fi numãrul strãzii pe care locuia.

În anul 1973, sociologul Hugo Martinez, profesor la City College din New York, a intuit potenþialul acestor „artiºti ai strãzii”, fondând Uniunea Artiºtilor de Graffiti cu scopul de a promova artiºtii talentaþi din omenirea graffiti-ului, prin intermediul unor expoziþii organizate de Uniune. Articolul din anul 1973 al revistei „New York”, intitulat „Parada graffiti”, semnat de Richard Goldstein, a fost o recunoaºtere publicã a potenþialului acestor „artiºti ai strãzii”.

Începând cu anul 1974 s-a încetãþenit stilul caracterizat prin realizarea de peisaje întregi de jur-împrejurul tag-urilor, toate acestea pe suprafaþa întreagã a metrourilor sau alte mijloace de transport în comun.

Arta graffiti ºi-a început rapidul declin în anii ’80 îndată ce acest fenomen a fost absorbit de partea comercialã ºi de piaþa artisticã a New York-ului. Anii ’80 au însemnat deci un regres în istoria miºcãrii graffiti-ului ºi datoritã schimbãrilor majore care aveau loc în societatea americanã. Cocaina a început a fi folositã tot mai des, iar traficul de droguri a dus la achiziþionarea armelor de foc. Toate aceste elemente se întâlneau pe strãzi, viaþa pe stradã devenind din ce în ce mai periculoasã. Pe deasupra, legea a interzis comercianþilor vânzarea vopselelor minorilor, iar comercianþii erau obligaþi sã depoziteze vopselele în locuri special amenajate, fãcând astfel furtul din magazine mult mai dificil.

Totodatã, bugetul oraºului New York adresat stopãrii miºcãrii graffiti s-a mãrit, de acum înainte parcurile ºi depourile fiind mult mai bine pãzite. Au fost ridicate garduri electrice de protecþie, iar absolut orice distrugere cauzatã acestora era prompt reparatã. Astfel, multe din zonele preferate ale artiºtilor graffiti au devenit aproape inaccesibile. Procesul de îndepãrtare al desenelor graffiti din New York a luat o nouã amploare, fapt ce a frustrat mulþi amatori de graffiti. Pe 12 mai 1989, oraºul New York a emis o decizie prin care erau scoase din folosinþã toate mijloacele de transport în comun care au fost victima miºcãrii graffiti. Acesta a fost începutul aºa-zisului curent al „vagoanelor curate”, prin care se dorea descurajarea „bandelor graffiti” ºi c*rãþirea oraºului.

Dar cu toate aceste interdicþii, miºcarea graffiti nu a dispãrut, ci din contrã s-a omogenizat, transformându-se într-o goanã dupã zone propice realizãrii de graffiti. S-au creat bande de tineri care deþineau anumite teritorii, marcate prin însuºi stilul folosit în desenele graffiti. Lupta pentru pãstrarea acestor teritorii a dus la creºterea numãrului de acte de violenþã, ajungându-se pânã la uzul armelor de foc.

Datoritã lipsei vopselei ºi a pericolului de a sta un timp prea prelungit la locul unde se fãceau desene graffiti, procesul artistic de realizare al tag-urilor a decãzut.

Graffiti ca metodã de exprimare a fost utilizatã ºi de generaþia muzicii rap. Muzica rap, originarã din sudul Bronxului, New York, a apãrut la mijlocul anilor ’70 ºi a fost iniþial asociatã curentului muzical denumit hip-hop. Aceastã miºcare a inclus ºi alte configurații de manifestare, ca de exemplu break dance-ul ºi arta graffiti. Importarea culturii hip-hop de cãtre þãrile europene a dus ºi la acapararea valorilor acestei culturi muzicale, printre care ºi fenomenul graffiti.
_________________
Si chiar daca ai sa-mi rupi inima in mii de bucatele
Si cea mai mica dintre ele poate oferi dragoste cat sa umple cerul cu stele
Graffiti Graffiti

the warden of hell · Trimis: 05/05/2007 20:50 Titlul subiectului:

Graffiti este un tip de însemnare fãcutã în mod deliberat de oameni pe suprafeþe atât publice cât ºi private. Poate apãrea ca artã, desene sau cuvinte. Când este fãcut fãrã consimþãmântul proprietarului, constituie vandalism (care este ilegal). Graffiti a existat încã din antichitate, în perioada Greciei antice ºi a Imperiului roman.

Etimologie

graffiti de Antck - UFG, THC - Chicago, Illinois, SUACuvântul "graffiti" din limba italianã este pluralul substantivului "graffito", deºi forma de singular a devenit obscurã ºi este folositã în istoria artei, cu referire la opere de artã confecționate prin zgârierea desenului pe o suprafaþã. Ambii termenii englezeºti provin din italianã, cel mai probabil de la "graffiato", participiul trecut al verbului "graffiare" (a zgâria); "grafferii" antici îºi scrijeleau opera pe pereþi, cândva de apariþia spraiului cu vopsea. Aceste cuvinte derivã la rândul lor de la grecescul γραφειν (graphein), care înseamnã "a scrie".

Nu existã încã un echivalent românesc pentru graffiti în accepþiunea modernã a cuvântului, iar termenul englezesc nu este încã adaptat la limba românã. Cu atât mai puþin diverºii termeni asociaþi cu acesta nu au o traducere clarã.

Fenomenul graffiti

În anul 1971, publicaþia „New York Times” a conceput un material despre fenomenul graffiti care luase naºtere pe strãzile oraºului New York. În acel obiect se vorbeºte despre un anume „artist graffiti” care semna cu pseudonimul TAKI 183. Identitatea lui nu era cunoscutã, ºtiindu-se doar cã numele sãu era Demetrius ºi cã numãrul 183 ar fi numãrul strãzii pe care locuia.

În anul 1973, sociologul Hugo Martinez, profesor la City College din New York, a intuit potenþialul acestor „artiºti ai strãzii”, fondând Uniunea Artiºtilor de Graffiti cu scopul de a promova artiºtii talentaþi din lumea graffiti-ului, prin intermediul unor expoziþii organizate de Uniune. Articolul din anul 1973 al revistei „New York”, intitulat „Parada graffiti”, semnat de Richard Goldstein, a fost o recunoaºtere publicã a potenþialului acestor „artiºti ai strãzii”.

Începând cu anul 1974 s-a încetãþenit stilul caracterizat prin realizarea de peisaje întregi de jur-împrejurul tag-urilor, toate acestea pe suprafaþa întreagã a metrourilor sau alte mijloace de transport în comun.

Arta graffiti ºi-a început rapidul declin în anii ’80 îndată ce acest fenomen a fost absorbit de partea comercialã ºi de piaþa artisticã a New York-ului. Anii ’80 au însemnat deci un regres în istoria miºcãrii graffiti-ului ºi datoritã schimbãrilor majore care aveau loc în societatea americanã. Cocaina a început a fi folositã tot mai des, iar traficul de droguri a dus la achiziþionarea armelor de foc. Toate aceste elemente se întâlneau pe strãzi, viaþa pe stradã devenind din ce în ce mai periculoasã. Pe deasupra, legea a interzis comercianþilor vânzarea vopselelor minorilor, iar comercianþii erau obligaþi sã depoziteze vopselele în locuri particular amenajate, fãcând astfel furtul din magazine mult mai dificil.

Totodatã, bugetul oraºului New York destinat stopãrii miºcãrii graffiti s-a mãrit, de acum înainte parcurile ºi depourile fiind mult mai bine pãzite. Au fost ridicate garduri electrice de protecþie, iar absolut orice distrugere cauzatã acestora era prompt reparatã. Astfel, multe din zonele preferate ale artiºtilor graffiti au ajuns aproape inaccesibile. Procesul de îndepãrtare al desenelor graffiti din New York a luat o nouã amploare, fapt ce a frustrat mulþi amatori de graffiti. Pe 12 mai 1989, oraºul New York a emis o decizie prin care erau scoase din folosinþã toate mijloacele de transport în comun care au fost victima miºcãrii graffiti. Acesta a fost începutul aºa-zisului curent al „vagoanelor curate”, prin care se dorea descurajarea „bandelor graffiti” ºi c*rãþirea oraºului.

Dar cu toate aceste interdicþii, miºcarea graffiti nu a dispãrut, ci din contrã s-a omogenizat, transformându-se într-o goanã dupã zone propice realizãrii de graffiti. S-au construit bande de tineri care deþineau anumite teritorii, marcate prin însuºi stilul folosit în desenele graffiti. Lupta pentru pãstrarea acestor teritorii a dus la creºterea numãrului de acte de violenþã, ajungându-se pânã la uzul armelor de foc.

Datoritã lipsei vopselei ºi a pericolului de a sta un timp prea îndelungat la locul unde se fãceau desene graffiti, procesul artistic de realizare al tag-urilor a decãzut.

Graffiti ca metodã de exprimare a fost utilizatã ºi de generaþia muzicii rap. Muzica rap, originarã din sudul Bronxului, New York, a apãrut la mijlocul anilor ’70 ºi a fost iniþial asociatã curentului muzical denumit hip-hop. Aceastã miºcare a adăugat ºi alte feluri de manifestare, ca de pildă break dance-ul ºi arta graffiti. Importarea culturii hip-hop de cãtre þãrile europene a dus ºi la acapararea valorilor acestei culturi muzicale, printre care ºi fenomenul graffiti.

Artiºti graffiti

Primii artiºti graffiti care au ridicat aceastã miºcare la rangul de artã au fost Jean-Michel Basquiat ºi Keith Haring.

Jean-Michel Basquiat este întâiul pictor american ale cãrui opere au apãrut sub forma unor graffiti pe strãzile, metrourile ºi pe garniturile de vagoane din transportul în comun ale New York-ului. Basquiat a fost cel mai de succes dintre aºa-numiþii „artiºti ai strãzii”, lucrãrile lui ajungând, în prima parte a anilor ’80, în galeriile oraºului New York.

Basquiat s-a nãscut în anul 1960, tatãl lui fiind originar din Haiti, iar mama sa din Puerto Rico. A crescut în Brooklyn, New York. Cu toate cã nu avea altã educaþie în domeniul artei decât cea primitã în liceu, el a exploatat plin de potență o gamã largã de imagini inspirate de la cãrþile cu benzi desenate (comic books) pânã la hieroglifele egiptene, de la lucrãrile artistului spaniol Pablo Picasso, pânã la cele realizate de copii. De întocmai a combinat imagini inspirate din arta popularã africanã, caraibeanã ºi europeanã.

Basquiat ºi-a început cariera – ilegalã – de pictor de graffiti, pe strãzile New York-ului, împreunã cu colegul sãu de liceu, Al Diaz. Pseudonimul folosit de Basquiat pentru semnarea tag-urilor era SAMO. Dar, pânã în 1979, colaborarea sa cu Diaz a luat sfârºit, Basquiat asociindu-se cu artiºti ºi muzicieni din componentă de est a Manhattan-ului. A început de asemenea sã picteze tablouri.

Trecrea rapidã din anonimatul de pe strãzi în vizorul opiniei publice ºi a artiºtilor a avut loc în anii ’80 când a fost selectat de Colab, o asociaþie a artiºtilor, sã colaboreze la organizarea unui spectacol în Times Square. El a pictat unul din pereþii expoziþiei, folosind deopotrivã tuburi de spray ºi pensule. Basquiat ajunge sã fie adorat de cãtre comunitatea bogatã a artiºtilor din centrul New York-ului, care susþinea cã opera sa este manifestarea unui „geniu primitiv”. Cu toate acestea, au existat voci care au afirmat cã anumite cercuri au dorit doar sã-i exploateze talentele native.

Basquiat a fost de asemenea admirat ºi de artiºtii new yorkezi Keith Haring ºi Kenny Sharf, care doreau sã integreze aºa-zisa „artã a strãzii” în opera lor. În anii 1983 ºi 1984, Basquiat a colaborat la realizarea mai multor tablouri cu artistul american Andy Warhol ºi artistul italian Francesco Clemente.

Operele viu colorate ºi de mari dimensiuni ale lui Basquiat combinau expresionismul abstract american cu diverse imagini, din care nu lipseau schelete ºi câini, care se regãsesc din plin în întreaga sa operã graffiti. Lucrãrile sale de la începutul anilor ’80 cuprind o varietate largã de subiecte, de la cranii, la desene aduse în semn de tribut unor vedete ale sportului ºi jazz-ului.

La început deosebit de productiv, Basquiat a devenit nedemn de încredere sub stresul cauzat de faima pe care a dobândit-o. Cu toate cã a încercat sã se lase de obiceiul de a consuma heroinã, Jean-Michel Basquiat a murit în urma unei supradoze în atelierul sau din Manhattan, în anul 1988, la vârsta de numai 27 de ani.

Keith Haring este un pictor american al cãrui simplu stil simbolistic de picturã, reprezentat prin câini, bebelaºi ºi figurine dansând, i-a adus recunoaºtere internaþionalã în anii ’80.

Haring s-a nãscut în anul 1958 ºi a copilãrit în Kutztown, Pennsylvania. A urmat cursurile ªcolii de Arte din Pittsburgh, Pennsylvania ºi-a deschis întâia expoziþie în anul 1978, la Centru de arte din Pittsburgh. În anul 1977, dupã ce a audiat discursul artistului bulgaro-american Christo, referitor la crearea unor lucrãri de mărimi mari pentru a fi expuse în naturã, Haring s-a decis sã creeze lucrãri menite locurilor publice. În anul 1978, el s-a mutat în oraºul New York, unde a urmat cursurile ªcolii de Arte Vizuale (pânã în anul 1979).

Haring a transformat interesat de contururile groase, caracteristice artei graffiti realizatã în metrourile americane, împrietenindu-se cu aºa-numitul „copil graffiti” Jean-Michel Basquiat. În anul 1979, Haring decupeazã titluri din ziare pentru a le reasambla, creând titluri false, precum „Regan ucis de un poliþist erou”, apoi le-a împrãºtiat pe pereþii ºi panourile publicitare ale oraºului. Aceste imagini erau desenate fie cu carioci groase negre, fie cu cretã albã. Eforturile sale l-au fãcut faimos în rândul new yorkezilor, dar a ºi fost de mai multe ori arestat pentru aceastã activitate „artisticã” a sa.

Înainte de a se impune în circuitul galeriilor, Harings a concretizat tag-uri care se referã la culturile nãscute din benzile desenate ºi din universul lui Walt Disney. Expoziþia sa din anul 1982, deschisã la prestigioasa Galerie Tony Shafrazi din New York a avut un succes enorm, practic lansându-l în noua sa carierã de artist graffiti.

Opera lui Haring s-a inspirat din diverse surse: din opera artistului american Andy Warhol ºi alþi asemenea artiºti reprezentanþi ai miºcãrii pop, din ritmul ºi miºcãrile dansurilor africane, cubaneze ºi ale stilului hip-hop ºi din curentul afro-cubanez al picturilor pe corp. În anul 1987, Haring a pictat liniile ºi simbolurile caracteristice stilului sãu pe propriul sãu corp iar apoi s-a lãsat fotografiat în Times Square din New York. El a decorat, de asemenea, corpul solistului american Grace Jones ºi al dansatorului american Bill T. Jones.

Haring a realizat graffiti în diverse locuri ale lumii, incluzând Statele Unite, Europa ºi Australia. Câteva dintre aceste lucrãri au supravieþuit timpului (de exemplu, cea de pe peretele depozitului Muzeului Stedelijk din Amsterdam, Olanda, realizat în anul 1986), dar altele au fost distruse (precum cea realizatã pe Zidul Berlinului în Germania, tot în anul 1986).

În anul 1986, ca o reacþie contra elitismului din lumea artiºtilor, Haring a deschis în New York Pop Shop, un magazin care vindea suveniruri făcute de el. Desenele bizare, dar încărcate de energie, ale lui Haring au fost aplicate pe o gamã largã de produse, de la tricouri pânã la un balon, în anul 1989.

În anul 1988, Haring a aflat cã suferã de sindromul imunodeficitar dobândit (SIDA), iar în urmãtorii doi ani ºi-a canalizat energia în educarea publicului cu privire la virusul HIV ºi la pericolul consumului de droguri. Keith Haring a murit în anul 1990, întrând alãturi de colegul sãu de breaslã Jean-Michel Basquiat în istoria miºcãrii graffiti din lume.

Dupã moartea celor doi „pãrinþi” ai graffiti-ului, aceastã artã a continuat, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, sã influenþeze societatea contemporanã. Elocvent este filmul „Free Willy” (regizor Simon Wincer), realizat în anul 1993, unde, vizând fenomenul graffiti, regizorul ne face pãrtaºii unei prietenii ciudate dintre un bãieþel ºi o balenã. Personajul principal Jesse (interpretat de Jason James Richter) este prins desenând graffiti pe pereþii unui parc (semn al revoltei tinerei generaþii). Fiind constrând sã îndepãrteze desenele, îl întâlneºte pe Willy, o balenã Orca, ultima achiziþie a acvariului parcului, împreunã cu care va porni într-o frumoasã aventurã.

Miºcãrii graffiti i s-au dedicat ºi alþi artiºti americani, cum ar fi Aaron Siskind (1903-1991), Cy Twombly (n.1928), Raymond Saunders (n.1934) ºi Julian Schnabel (n.1951). În anul 1996, Schnabel a regizat filmul, intitulat sugestiv, „Basquiat”, în care prezintã viaþa celui de care a se leagã pentru prima datã arta graffiti ca expresie urbanã a New York-ului anilor ’70.

Unii artiºti au început sã foloseascã tot mai mult programele de calculator pentru a crea o artã care pune sub semnul întrebãrii propria sa existenþã. În anul 1997, artistul american Peter Halley a instalat la Muzeul de Arte Moderne din New York un computer prin intermediul cãruia spectatorii puteau schimba imaginile ºi culorile pe care artistul le-a creat. Acest eveniment a ridicat o sumedenie de întrebãri: Ce este opera de artã? Este imaginea de pe monitorul calculatorului? Este programul folosit? Iar dacã programul este interactiv, atunci cine este artistul? Sau însuºi sensul cuvântului artist nu mai corespunde tendinþelor contemporane? Acestea sunt doar câteva întrebãri la care arta secolului al XX-lea nu a gãsit încã rãspunsul.

Graffiti in România

În România fenomenul graffiti a apãrut în urmã cu circa patru ani, fiind caracterizat prin aceleaºi elemente care au fost întâlnite în New York-ul anilor ’70. În Arad cei câþiva artiºti graffiti îºi realizeazã tag-urile în cele mai diverse locuri: pereþii ºcolilor, pe poduri, sub poduri etc. Unii agenþi comerciali chiar au apelat la aceºtia pentru a le realiza tag-uri cu numele societãþilor comerciale pe care le deþin.

În luna ianuarie 2001, ziarul "Naþional" a publicat un material, semnat de Teo Postelnicu, referitor la miºcarea graffiti din Bucureºti, ilustrând naivitatea ºi copilãria personajelor articolului.

Situaþia legalã

Graffiti este predispus la deosebite presiuni sociale din partea formelor de artã recunoscute prin popularitate, pentru că apare pe ziduri, clãdiri, trenuri sau indiferent ce alte suprafeþe accesibile, care nu sunt proprietatea celui care face graffiti. Asta înseamnã cã graffiti încorporeazã elemente care sunt vãzute foarte rar altundeva. Spraiul cu vopsea ºi markerele permanente sunt folosite foarte des, iar structura lucrãrilor este uneori influenþatã de nevoia de a o executa rapid, înainte sã fie remarcatã de autoritãþi.

În efortul de a atenuează vandalismul, unele oraºe au desemnat ziduri sau zone exclusiv pentru folosul artiºtilor de graffiti. Unii au sugerat cã aceasta descurajeazã vandalismul de rând, însã încurajeazã artiºtii sã îºi facã treaba nestingheriþi ºi sã producã artã deosebitã, fãrã sã se teamã sã fie prinºi sau arestaþi pentru vandalism sau încãlcarea proprietãþii private.

Mulþi oameni privesc graffiti ca pe o pacoste, sau ca pe un vandalism costisitor, care necesitã repararea proprietãþii vandalizate. Poate fi privit ca o problemã de caracteristică a vieþii, ºi mulþi oameni considerã cã prezenþa graffiti-ului contribuie la o situație generalã de fricã de infracþiuni. Unii cred cã aceastã stare de degradare încurajeazã mai departe vandalismul ºi promoveazã un mediu care poate duce la delicte mai serioase.

Autoritãþile trateazã de obicei graffiti ca pe o crimã minorã, însã cu penalitãþi destul de variate.
[/b]
_________________